Am murit într-o noapte rece de vară,
Dar nici acum n-ai observat.
Cerul era alb, flămând de iubire,
profan de durere, de crude culori.

Și era el și-am închis ochii,
un cer înalt, gol și tăcut.

Zâmbeai.

Mi-am pierdut aripile printre flori de mucegai
și nu-ndrăzneam să le mai caut.

Adormisem.

Zâmbeai perfid și plin de jale,
cu mâna dreaptă înfiptă-n cruce.

Zâmbeai.