și-ar mai fi trebuit să-ți spun că
în fiecare dimineață mă nasc din nou
printre crengile amorțite de somn
sufletul meu dansează după același ritm
de la rece la cald

am uitat cum imi era
când buzele tale se prăbușeau avalanșa pe trup
îmi umblau prin pântec fiori
mâine voi fi o altă femeie zidită-n tăceri
am să te aștept într-un nod de lumină
până când lacrimile vor înflori pe obraz
într-o altă nuanță

nimic nu e veșnic
fericirea insă renaște
de fiecare dată
altfel