O pasare de hartie imi fosneste la intamplare zilele, noptile albe, noptile, ziua neagra
ce mai zbor se-ncinge pe langa ritmuri
dansul soarelui printre gene
eclipse interioare si lipicioase
care te-ntuneca pana aproape de celulele stem
pana la maduva galbena topita din oase,
ce fosnet bizar de rafie rupta
se-mpleticeste prin bazarul mut al rutinei
e ziua de ieri pana maine,e ora de taina a cinei.

o pasare de hartie mi se scrie cu sange
si piere pe limba de ceas
cu timpul bolnav in carantina
cantecul lebedei poate sa vina
intre atatea taceri cu buze crapate
sa mai asteptam doua - trei veacuri
cu vantul in fata si frica in spate
si apoi sa vedem ce-a mai ramas
dintr-o pasare de rugina ce plange.