Sufeream în cuarțul zăpezilor căzând.
Auzeam muzica cerurilor prabusindu-se pe oraș.
Ochii mei se făcuseră orbi de neapropierea ta,
Abisală, inima crisalidă in ninsori sângera.
Mi se facuseră pașii desculți,
Florile de gheață unghiile-mi umpleau,
Þi-aș fi dat tălpile de-ametist să-mi săruți,
Þi-aș fi sorbit văpăile ce-așteptau.
Mi-am simțit povara prea grea de omăt
Cu dalta lacrimii am smuls-o din fire,
O auroră a-nchipuit unde-a căzut,
Un mister nesfârșit în șoptire.