agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-02-25 | | De unde vine seara ce-o simt cum ma-mpresoara si pacea tainica ce curge, soptindu-mi de afara? Chemarea naste din dorurile vechi, traite odinioara, sau simple vieti ascunse-n mine tot striga, chemandu-si o vioara? Pamantul, plamadit prin mainile Divinului mestesugar, a fost probabil strans, in graba, din cimitirul de pe deal. Prea canta-n mine doruri, mai vechi si mai tacute, pe care doar cativa mai stau sa le asculte. Un biet poet, obscur si singur, privind atat de trist o alba coala... O tanara mireasa, cu florile cununii desprinse-n par, cazute alb, in poala... Un lautar betiv, tinand la pieptu-i schilod o jalnica vioara, tot canta-n mine balade mute, Si trupu-mi infioara. Prea multi traiti in mine si toti aveti taceri si lacrimile voastre tot cad si cad, din Cer. Durerea Voastra a devenit acum numai a mea, dar, biete suflete neimplinite, eu ce sa fac cu ea? Si chiar de-as fi vioara maestrului Divin, tot n-as putea atata cantec-lacrima sa va inchin. De aceea astept sa vina seara, o simt cum ne-npresoara si pacea tainica ce curge, ne va chema afara. Acolo, sub stele palide si mute, ne vom striga cu disperare tristetile din vietile trecute... si de-om avea norocul sa imbunam Hazardul, in locul dorurilor noastre, va rasari un... astru.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate