Să ne jucăm! mi-a spus
și mă uitam la bilele de fier
și fumul mă acoperea
în valuri.
Să ne jucăm! i-am zis,
Să nu privești spre foc!
Să nu te pierzi pe drum!
Să nu visezi!

Și ne jucarăm
cât bilele se învârteau
alunecau în propriul foc
se înecau de fum
și se pierdeau printre pupile.

Ochi într-un ochi
hipnoză în hipnoză
realitate-n vis.

Lovește sferele metalice
spre găuri negre,
cu lumi solitare.

Să vorbim!mi-a cerut.
De ce ți-e frică?
Și-am vorbit.Cât lumile
din sfere se nășteau
Să vorbim!i-am răspuns.
De NIMIC.Cât vor muri?
Cât timp?Tăcea.
Și vorbele se învârteau pe masa noastră.
Nu căuta nimic.Știa.
Și-atât.
Fără limite, fără timp.
Culegea la-ntâmplare
oameni.