Peste oraș liniștea se lasă la fel de blând
ca pătura mumii peste pruncul adormit dezvelit.
Mă simt amețit
de vară și de luna plină,
de iubirea ce-mi urcă în sânge, tiptil, în surdină.
Aerul e moale și parfumat,
stelele murmură-n vis, neîncetat.
Sufletele dorm aproape toate...
Doar al meu umblă slobod prin noapte.
Caută ceva nedeslușit...
Adulmecă fericirea
ascunsă-n infinit.