agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-03-23 | |
O pâine-am vrut să am și eu,
Așa… când va veni necazul greu Să o mănânc în plânsuri și-n suspine… Căci, vai! de voi nu mi-e rușine. Voi sunteți culmea lungă a vieții temporare, Dar, printr-un somn, rămâneți timpi făr’de iertare Aveam în mine zel de plută, iară pe frunte rouă, nu sudoare Căci nu’s dormit de când e timpul; timpul – o non-valoare. Și zelul mi l-am prins în mine, cu voluptate arsă, Plecând la drum, în lume, dar cu voință ștearsă. Eu vroiam totul, or tot pe’acolo… Și să-l aduc acasă Ca să-l înstrăinez… Așa’m făcut mereu, ce-am dobândit am dat lor tot Iar ei – fii de moară de vânt – erau nemulțumiți, Vroiau mai mult; și le dădeam și roua de pe frunte. Ca să rămân umil și gol; doar cu un deșt în gură… În plânset și-n suspine trăiam în gând de noapte Cu sudori între palme îmi trăiam eu calvarul, Ca să fericesc pe alții… Dar data asta le-am adus nimica… Gândește-te ce mi-au făcut – mi-au luat pâinea de la gură. Și să nu mor de foame, mi-au dat tăciune, ca să frig o piatră. Mai am ceva ce n-am (iar de am, nu-i al meu), Căci de am, o să am mai mult, și-o să împart la nimeni, Un cântec, un șuierat de vânt. Căci după vânt e ploaie, Iar după ploaie e senin. Amar venin!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate