Și mi se face dor când noaptea vine,
când capul prea fierbinte
mi-e frământat de gânduri
și simțurile toate adormite
așteaptă să revii, iubite.

Și ploaia se strecoară în suflet,
izvor ce curge alene îl face,
șoptind din susur cristalin
același monoton refren: „ Mi-e dor”.

Încerc zadarnic a înșela măsura zilelor,
Căci mi se face dor când noaptea vine.