Te vreau ca iederă să primejduiești cerurile
De nuferi si de nopți
Precum palmele sângerânde în grădinile indiene
Iar la rădăcinile ciresului să te gândești
La iarbă și la flori de paie.

Te vreau ca anotimpurile să primejduiești
Un nimb de sfânt sau un copac
De cerul de mai sus de cer
Unde se cern frânturi de Dumnezeu sărac.

Te vreau ca un cuvânt primejduind o idee
Ca un salcâm nebun impresurând aripile
Unui necuvânt eliberându-și viata dintr-o privire ,
Dintr-o scânteie mai presus de sunt.