agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1755 .



Poem de moarte și iubire
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Brigaela ]

2004-04-12  |     | 



Nu știu de ce mă iartă timpul și nu plâng
La groapa mea bătrânii ochi ai mamei,
De ce mai rătăcesc târziu, amar, nătâng
Hălăduind prin vechiul meu tărâm al foamei.

Somnul tristelor figuri urlă iar în palma mea,
Lângă suflet rana-mi plânge, lăcrimând pustiu și rar.
Raza lunii albăstrii, nebunia vrea să-mi ia,
Clipe veștede cutreier, nopți străine mi se par.

Haos rece, amalgam de iertări cu vini incluse
Sub privirea mea s-aprind, te mai vreau și mai aștept
Mângâieri fără soroc, fericiri de timp supuse.
Doar surâsul tău răsună adunat la mine-n piept.

Cât aș vrea mor curând, cât aș vrea să nu mai fiu,
Tu să știi decât iubirea lângă care blând m-am stins,
Drumul neiertării tale niciodată să-l mai știu,
Să dorm pașnic lângă tata, suflet de uitare prins.

Să mă-mbrățișeze tainic țărna rece – vechi amant
Ca-ntr-un vis plângând în șoapte, rătăcind printre naiade.
Fantomatice săruturi tremură în cânt savant.
Cum să uit neîntâmplatul drum al morții prin balade.

Milioane de secunde tremură sub talpa-mi plânsă,
Văd cu ochii șterși și tulburi vocea ta fugind de mine,
Te voi căuta prin moarte cu a nopții rază strânsă,
Nici să mor nu pot la noapte, dragoste, fără de tine.

Și ce rost mai are astăzi să trăiesc pe lângă umbre
Ale celei ce fusesem în nocturnele iubiri
Neștiută, neiertată, rătăcind prin vânturi sumbre
Fără tine, fără mine, numai dor și părăsiri.

Lasă-mă să mor, Iisuse, Tu-al morții rob și zeu,
Să nu fiu povară ție, celui prea-iubit și mie.
Îți dau dorul meu pe somnul simptomatic, palid, greu.
Nu mai iubește nimeni, doar uitarea să mai vie.



.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!