Deșiram o poveste
Despre flori ce cresc din nimic
Și-ating fața soarelui...
Mă prefăceam că-o gândesc...
Cu sufletu-mi prea mic
...prea slab și absent...
Fără vâsle, zadarnic înfruntam un curent....

Rațiunea căuta disperată
Un Gând să-și agațe firul logic
Undeva început...
...și peste tot presărat cu sfârșituri...

Cuvintele-și masacrau silabele...
Lăsăndu-mă prizionier, între „da!” și „nu!”
Cândva..., în Marele Plan al Creației
Eram și eu, și mă numeam „pion”
Și alergam cu un pas pe zi....

Între „da!” și „nu!” eu eram „poate!”...
Sau poate nu....