el nu îmi va da telefon din rodie
niciodată
și nici nu va suferi
sângerând din cireașă fracturată

inima ca o caisă nu se va auzi
ticâind în receptor
doar țic-țac de jucărie nărăvașă
timpul nimicitor

între noi nu se vor rosti cuvinte
nici crude nici răscoapte
ci doar revolta sunetelor grave
de măr șuierând
în cădere

și tremoluri de gutui gângave
roase pe dinăuntru
de viermele-tăcere


======= A doua variantă =======

Din gutuie niciodată

1.
Cum ar fi dacă în loc de inimă
am avea un fruct incoruptibil?

N-ar fi lumea aceasta o livadă
de roditoare statui
purtând, în piept, hemoragice
cireșe sau gutui?

Și când ne-am săruta
cu buze tremurând sistolic
de sub obraz frumos
mușcând încet și asimptotic
până la sâmbure
de os,
pe rana ochilor închiși
și în toracele frământat metodic
va dospi același număr norocos
- o cireașă și o gutuie.

Cum altfel viața să ne fie
decât un rău dulceag
sau bine amărui?


2.
Doar el, din gutuie, niciodată
nu-mi va da telefon
și nici nu mă va iubi sângerând
vreodată din cireașa
fracturată.

Pulsul din galbenu-i trombon
de pompă îmbrăcată-n piele de alamă
va răsuna acut ca într-un receptor
de jucărie nărăvașă
clănțănind țic-țac de timp nimicitor,
în sens orar, pe-al inimii șotron.

Între livezile din noi se vor auzi mereu
cuvintele cruzimilor răscoapte
în revolta sunetelor grave
de cireașă șuierată în cădere grea
și tremoluri de gutui concave
în loc de altceva.

20 decembrie 2004






======= Prima variantă =======

Cum ar fi dacă în loc de inimă
am avea un fruct incoruptibil
sau altceva
n-ar deveni lumea aceasta
o livadă de roditoare penumbre
purtând în piept cireșe hemoragice
și gutui cu miez inflamabil
sau puls de altceva?

Și când ne-am săruta
cu buze tragice tremurând sistolic
de sub obraz frumos
mușcând asimptotic înspre os
sau până la miez de altceva
pe rana ochilor închiși
și în toracele frământat metodic
se va rostogoli același număr norocos
două cireșe și-o gutuie.
Cum altceva ai vrea
atunci în jur ca-n rai să ne mai fie
răul dulceag sau binele amărui?

Doar el din gutuie niciodată
nu-mi va da telefon
și nici nu mă va iubi sângerând
vreodată din cireașă
din altceva-ul galbenului trombon
va răsufla ca dintr-un receptor
de jucărie nărăvașă
clănțănind țic-țac de timp nimicitor
și nu se vor auzi cuvintele răscoapte
ci doar revolta sunetelor grave
de cireașă șuierată în cădere grea
și tremoluri de gutui gângave
sau plâns de altceva.

29 aprilie 2004