Am ascultat cum tresare o inimă
Ce mă iubea albastru sub un cer sângeriu
Și n-am avut clipă să mă opresc

Am văzut cum se deschide o floare
Care stătea îmbobocită sub un colț de rai
Și n-avea curaj să se împlânte în grădină

Am simțit cum două jumătăți de suflet
Și-au jurat să uite trădarea vieții
Și să respire dincolo de vocea rațiunii

De fapt nu eram decât noi...
De fapt nu era decat infinit...