E prima oră-a dimineții
Ultimul ceas de-odihnă,
Și plâng,mă plâng să nu m-asculte
Profesorii;în tihnă
Să mă lase să adorm
Să te visez pe tine,
Prin ploaie cum alergi
Și te stropesc mărgele,
Iar diamante se aștern
Formându-se covoare,
Și toți mareții lumii regi
Þie-ți stau la piciaoare.


Să dorm mereu aș vrea
De-acum,
Să dorm spre nemurire,
Un somn ce uită efemerul,
Un somn de izbăvire,
Și-n care-aștept al lumii DOMN,
Și-aștept a mea răpire.