Îmi dedic agitația lumii,
Mai presus de mine, omul;
Chiar și animalul ucide din plăcere.
Cruzime-i în ordinea lumii în toate.
Sunt lecții voite renegate în grabă,
Ridic statuie infatuării bolnave.
Dincolo de prima privire, de colțurile minții dresate,
Ridici o geană către falduri lăsate
Pe-o rază firavă animale normale,
Atârnare carnală în încătușare totală.
Când simți licărirea în descătușare banală
Piruete desuete către falduri lăsate, cramponate.
Dar chiar și animalul ucide din plăcere,
sau din teamă,
sau din grabă.