agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-05-21 | |
Am așteptat pomii să crească,
Am așteptat să ne dea rod, Am așteptat să se-ofilească, Am așteptat să-i văd cum mor. Am așteptat vara să plece, A trecut și iarna rece, Dar după-atâta așteptare Apăruși și tu în zare. În al tău nume i-ai sădit, În galbenul din răsărit, Cu roua zorilor i-udai În zilele vii de mai. Am tot stat in jurul lor, Ramuri au crescut din dor, Privind floarea din fereastră Am așteptat pomii să crească. Au tot crescut sub ochii mei Și-acum îmi e prea drag de ei Să-i pot lăsa așa oricui, Când știu c-odat-or face pui. Așa că stau tot lângă ei, Sunt galbeni ca doi pui de lei Și stând la geam cuprinși de somn Am așteptat să ne dea rod. Ne-am tot hrănit din rodul lor, Din ale sale flori de dor, Ne-au dat a lor lumină vie Și-al lor miros de iasomie. Dar toamna veni în zori Cu veștedele sale flori, Și cum stam triști la fereastră Am așteptat să se-ofilească. Era tirziu pe inserat Și priveam frunzele cum cad, Vedeam durerea lor și-a noastră Pe micuța mea fereastră. Dar iată iarna a venit Și pomișorii au cănit, Dar stând la geam cu-al tău fior Am așteptat să-i văd cum mor. Cu ei ai plecat și tu, Iar la chemarea-mi spus-ai nu. Și cum să pot acum s-adorm Fără de tine, fără pomi? Căldura rece mă îmbracă Și-n părul înnodat se joacă Și singur la fereastra rece Am așteptat vara să plece. Plecat-a vara de la noi Și după ea veniră ploi Să-mi spele chipul ars de vară, Să-mi dea răcoarea ta de seară. Privesc și văd că ninge-afară Și dimineața pare seară. La geam rugându-mă să plece, Atrecut și iarna rece. Trecut-au anii peste mine, Dar am stat ascuns în rime Și totu-mi pare neschimbat. Parcă timpu-n loc a stat. Totul îmi pare greu și sec, Cu-a ta dorință mă înec, Oricum e greu să vezi în zare, Dar după-atîta așteptare! Părul negru-a cărunțit, Ochii mi s-au veștejit, Pomii vechi n-au mai crescut Mâinile îmi sunt de lut... Dar în lumina de-afară Mă simt tare ca o fiară. Privind drept în așteptare, Apăruși și tu în zare. Apăruși și tu în zare. Dar după-atâta așteptare, A trecut și iarna rece, Am așteptat vara să plece... Am așteptat să-i văd cum mor, Am așteptat să se-ofilească, Am așteptat să ne dea rod, Am așteptat pomii să crească.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate