arareori mărturiseam
despre aripile împăturite sub pernă
și despre vectorul dezlegării.
tu adunai literele cărților căzute
într-o chitară veche
ținând mantia beatles pe umăr
salvând libertățile
împăratului muștelor.

prima dezlegare de tine
începuse demult
cu perspectiva la două puncte de fugă.

deseori îmi binecuvântez proiecția aceea naivă
peste muntele aparențelor
semănat noaptea.

arareori mărturisesc:
...trec pescăruși virtuali
înveșmântați în mediterană
prin vămile fericirii

și tot așa până când
albastrul ireal alegoric
se revarsă prin mine
înflorindu-mă spre ocean...