agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2711 .



galben
poezie [ ]
bunicilor mei Colecţia: Anotimpul Licuricilor

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Oriana ]

2003-02-16  |     | 



Fost-am și eu copil răsfățat de bunici
într-un sat galben la marginea Dunării.
Când am ajuns până la creasta dealului
din nisip galben-auriu, mi-am dorit să cresc
și să urc într-o zi pe-o piramidă adevărată.
În cireșul galben al lui moș Marin
mi-am construit din frunze o cazemată.
Sub gutui a fost templul durerii și al pomenilor,
acolo sunt înmormântați puii galbeni de cloșcă.
Apoi am crescut până la bolta din viță de vie
cu sufletul fisurat între bucurie și durere:
"Dacă se coc strugurii galbeni încep școlile
și iar trebuie să plec cu trenul înapoi la oraș!"
În semn de protest am alergat paparudă desculță
peste nisipul ciupit de degetele senzuale ale ploii,
mi-am rupt rochițele de catifea sărind garduri,
am aruncat ouă clocite în focul din vetre,
mi-am cănit fața și mâinile cu cărbuni stinși
și-am plecat joimarică să sperii lumea prin sat.

Până într-o zi, când împotriva tuturor legilor firii
m-am unit cu cerul si pământul sub caișii portocalii.
Dealul începuse a se eroda din ce în ce mai mult
până la straturile de micașisturi din erele diluviene
și-mi sângerau tălpile goale pe fosile de scoici.
Mi-am curățat de pământ ocru genunchii juliți,
am scuturat nisipul din părul lung până la sâni
și-am îmbrăcat peste umerii rotunzi și gălbui
cea mai frumoasă ie și fotă de in de la naftalină.
Bunica a plâns și m-a sărutat cu drag pe frunte.
Am plecat parfumată ca o gutuie coaptă, rotundă,
la prima horă din curtea bisericii cu turle aurii.
Pe drum, Stanca - nebuna, mi-am dăruit gălbenele,
și-am dat bună ziua oricui - toate babele s-au mirat:
"Nu credeam să te faci așa cuminte și frumoasă, muică!"

Am ales să trec peste ocean, trăiesc departe de părinți
într-o vale cu păduri virgine, răvășite de vânturi polare.
Primăvara plantez zadarnic flori, zarzavaturi și legume,
mă minunez cât de greu cresc, rodesc și se coc,
dar niciuna nu e galbenă și parfumată ca... "acasă".

Până aici am ajuns în două milenii de pribegie.
M-așteaptă un drum nou spre apusul portocaliu;
de data asta, fi-va fără drept de alegere ori întoarcere.

10 decembrie 2000


Din volumul "Anotimpul licuricilor",
apărut 15 aprile 2001, editura Pro Transilvania

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!