Prin porii pielii
trec corăbii spre porturi,
plecarea lor-durere amară.
Am înțeles:
a crescut oceanul în mine!
Acum toate celulele sunt numai apă,
oasele mele-numai corali.
Aud cum șoptește hidrogenul în mine,
aud pingvinii sorbind oxigen.
Sunt sărată.
Carnea-mi plăpîndă-
sarea o transformă într-un strat subțire și fin.
De asta probabil nu mai simt briza,
nici flux,nici reflux...
Planctonul străbate arterele mele:
acum el este sîngele meu.
Balenele saltă în valuri mărețe,
valuri ce iau cursul spre răni.
A rămas din mine nisipul,
pentru că malurile s-au topit mai demult.
Și iarăși crește oceanul,
în mine,
se scurg toate rîurile lumii.