Apusul erosului se lasă peste oasele mele,
Credeam ca-i iubire menita la-mplinire,
Insa in loc de raiuri gasit-am doar zăbrele,
În loc de pace sfântă,în ea doar răzvrătire!

Apusul unui eros de la-nceput damnat,amar,
Apasă astăzi trist doar în ochii mei,senini,
In ochii ei umbriti,secati de solitar,
Eu nu sunt cel ce sunt:garoafă între spini!

Am așteptat cu foame,pocalul cu durere,
L-am îngjițit cu poftă,lăsându-mi gâtul sange,
Am plâns un "demon"mort în sinea mea-n tacere,
Crezând că este-un înger care si el ma plânge!

Orbit de-un eros gol și biciuit cu ură,
De cea pentru care mi-aș fi vărsat și viața,
Sub binecuvântarea mea o-aud și-acum,înjură,
Mă-nstrăinez de ea iubindu-mi dimineața!

Vreodată de-ai să vrei,sub sute de regrete,
Sub crude remușcări,în brațe să-mi mai stai,
Nu vei putea străino,și fi-va-ți veșnic sete
Așa cum mi-a fost mie după seninu-ți grai.

Tot ce-ai avut frumos,avuta-i doar in visuri,
În visurile mele,acolo printre îngeri,
Trait-ai,insa-n lume, lipsită de-orice simțuri
Te dovedesti a fi veninul când îl sângeri!

Tu azi nu reprezinți decât o alta "moarta",
Un alt "demon" ce-n înger,sperând l-am invelit,
Eu rugi cu mii înalț,dar tu te-nchini la soartă,
La praful care purul la moarte-a pedepsit!

Unde ești tu înger viu,senin purtat din ceruri,
Pe unde pașii tăi alene uită ghena?
Te rog trimite-L Tată și scoate-mă din geruri,
Pe Henyo sa-L pui alături de Edena!