agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-06-28 | |
Îmi fixez oglinda pe gândurile tale
Nu fugi! Mai am un stop Și te ajung din urmă Interzis A scrie la volan Cu degetele pe genunchiul tăcerii În timp ce conduceți Amendă O mie de cuvinte Interzis să gândiți Þineți mâinile pe timp Nemișcate două minute Și iubiți de două ori Inspirație Expirație Exercițiul tăcerii Executați parcări laterale pe gând Cu buzele strânse Și literele strânse Lipite una de cealaltă Aripile ușor îndoite din glenză Nu acelea, Nu le-am schimbat Niciodată (Mai vine câte unul și trage Cu genunchiul în ele, aripile astea Mai întoarce unul sau dă Cu spatele în visele mele, Ciupindu-mă Sunt, câte un pic, Tot pe șoseaua voastră Nu mă așteptați La colț Veniți în fața mea Să semnalizăm Aceleași tăceri La stânga și la dreapta Noastră ) Nu călcați pe trepte Proapăt vopsit cu urme de pași Iartă-mă că mi-am depășit Doza de câte 5 comete Zilnice Mâine am să mor poate Cu cuvântul strivit între buze Și-ai să vii să mă plângi C-o lacrimă de cer Lacrimă de tăcere De la tine am învățat câte puțin Despre ea. tăcerea Părul meu în scări L-am tuns drept Nu mai știam unde sunt treptele. Nu călcați pe pietre Aici, se odihnesc suflete Nu mă mai grăbesc spre ziua de mâine Odată ce te am Cât timp ești aici Pot să mor încet… Când oi muri să spună copiii Mami s-a dus Să mai scrie un pic… Eu nu am tot timpul din lume N-am decât clipa ta, și a ei Adunate în căușul palmei Două aripi de fluture care Nu mai știe să zboare Uitându-și polenul în palmele mele De copil Neastâmpărat Nu era pentru mine în viața asta Spuse poetul cu ochii triști Avea poate sufletul plin de artiști Și versuri de lună prin părul ei Cu tălpile goale o lume de zmei Și șoaptele-n poale cu ochi de femei Și tristele care de vise Gemând înțesate
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate