Noi ar trebui să călătorim
Precum câinii pământului
Să vânăm în noaptea somnului
Cuvinte părăsite-n scoici
În lacrimi de cer pe frunze uscate
În unghere de vise pustiu colorate
În oaze de liniști înmiresmate
În umbre de curcubeu săpat
Între inimile noastre flămânde


Noi ar trebui precum păsările cerului
Să ciugulim adevăruri pe malurile
Imensei mâini care ne ține-n palme
Uneori pufoase, alteori nu,
(Ca să poți pricepe
Până la urmă și tu
Cel care te întrebi
Cum te-ating toate degetele
Când ai vrea să fii un pic
Iubit mai puțin...)
Important este că ne ține pe toți
Laolaltă