Neâncetat revin în locu-n care
Am inspirat lumina zămislită,
Precum pământul cel dintâi palpită
Pornind spre punct de naștere-n visare.

Pe sus, pe cer și steaua se agită,
Atomu-n moleculă reapare
Și ziua, ca și noaptea, în mișcare
Închid un punct de liniște doinită.

Un anotimp se spală-n zori pe față
Cu frunzele ce-n iarbă se petrec,
Așa cum eu mă reântorc în piață,

Ca să semnez speranțelor un cec.
Mă-ndrept mereu spre primii pași din viață
Și lupt mereu de-aici să nu mai plec.