sabia verde
ne plimba pe taisul ei
imbracati cu
camasa curcubeului
largim limitele
in speranta ajungerii la manier
taiem lianele
cu miile de pumnale verzi
ce ne curg in sange
pierduti de rasarit
imbratisati de apus
ne lansam
in iubiri fatale
trairile ne consuma focul
dorul apogeului
se catara tot mai sus
pe scara gradata
a judecatii de apoi
marea vacanta
nu ne sperie
dimpotriva stimuleaza
brutusii din noi