agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4521 .



sărut franțuzesc, minciuna
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [koga ion ]

2004-07-06  |     | 



tu citești eu tac lumii mai sărac
de-un cuvânt care ascunde-n sens minciuna
limbă te iubesc sărut franțuzesc
zeul gol imaginat cu mâna

din gură îmi iese o mână care mă pălmuiește
când mint
îndreptați-mi mandibula maxilarul laringele
am fața tumefiată nu mă recunosc vorbind
cerul gurii dislocat orizontul demagogiei

m-am născut într-o haită a suntelor false
dar limba nu s-a născut împreună cu mine
nu sunt pasăre nici pește și nici câine
și totuși nu înțeleg și nu mă fac înțeles

atâtea aripi în dinamica zborului unic
atâția solzi în dinamica înotului unic
atâția dinți în dinamica mușcăturii unice
o limbă însă o singură limbă străină tuturor

idolii noștri sunt nebunii și monștrii
idolii noștri văd în noi monștri și nebuni
nu îi strigați pe nume vă smintiți singuri
împărțindu-vă în sclavi și stăpâni

mincinoșii desăvârșiți trec pe cai albi
gloata ovaționează într-un bălos sărut frațuzesc
te iubesc dragule te iubesc dragă mă iubesc
pe mine însumi ca pe niciodată aproapele meu

oamenii sunt ediții de lux legate în piele
lumina sare pe ei ca un saltimbanc peste copertine
instrumente de mințit mașini-unelte de mințit
dinamica unei singure instituții cu premii:
cine minte mai mult cine minte mai bine

mâini fără sens picioare fără sens
eufonie dezmembrată rezonanță dezarticulată
îmi cresc dinții aidoma unor degete lungi
care peste buze peste nări peste ochi
îmi ies din gură avide să mă bată

și totuși nu înțeleg și nu mă fac înțeles
gloata e mediocră turma nu are nici o vină
vinovat e călărețul fără cap al calului alb
idolul meu îmbâcsit de lumină

surzenia prostiei e un zid
e inutilă truda voi tăcea uitându-mi glasul
prin lume trece monstrul tăvălugului de vorbe
printre maimuțe care încă n-au iubit
minciunile străbătute cu pasul

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!