România, dragi tovarăși, este o caricatură,
un manechin de paie care ia picioare în gură,
e o babă comunistă violată de țărani
care-i răscolesc prin zdrențe să mai fure ceva bani,
violată din sadism și furată din prostie,
România, dragi tovarăși, nu-i decât o nebunie
care ni se întâmplă nouă, în timp ce,
vorba lu’ Năstase, stăm și numărăm la ouă.

Refren:
România-i un blestem, e o casă de nebuni,
e aceeași închisoare cu gardienii bătrâni,
România e comoara în adâncuri îngropată
și la care n-o să ajungem niciodată,
NICIODATÃ!

România e ca o curvă gâdilată între buci
de securiștii nebuni și președinții năuci,
de baronii tirani, cu măști de democrați,
care își amintesc de țară când cer să fie votați;
România este patria de baladă și manea,
în care lumea cântă de dimineața până seara
în timp ce sistemul se surpă, măcinat
de corupție, prostie și prea mult furat.

Refren:
România-i un blestem, e o casă de nebuni,
e aceeași închisoare cu gardienii bătrâni,
România e comoara în adâncuri îngropată
și la care n-o să ajungem niciodată,
NICIODATÃ!

A fost odată o țară – România:
aici ne-am trăit copilăria,
aici am învățat să iubim,
aici am învățat să mințim,
aici am învățat să urâm,
aici am învățat să pârâm,
să furăm, să omorâm,
aici am învățat ce înseamnă
cu adevărat să fii Român!

Refren:
România-i un blestem, e o casă de nebuni,
e aceeași închisoare cu gardienii bătrâni,
România e comoara în adâncuri îngropată
și la care n-o să ajungem niciodată,
NICIODATÃ!