1
Citeam Kundera cu micul dictionar francez-roman pe piept
si ea mi se juca feroce cu degetele miinii:
baga unul in gura si iI molfaia, milriind, cu gingiile.
Apoi am luat-o pe piept: se uita tinta m carte,
atenta, de parca stia sa citeasca
si atunci m-am gindit: "Ioana,
ma laud tuturor ca esti cel mai bun produs al meu, ca esti
mai presus de literatura
dar asa te scot din literatura
adica din viata mea.
Ioana, ca sa fii in literatura si in afara ei
ma gindesc sa scriu un poem despre tine."

2
La Bogdan cu M.D.G. Bogdan s-a dus sa se rada,
eu si M.D.G. raminind sa ne conversam. Dar tac cu incapatinare.
Ma uit pe un album Dali. E penibil,

caci eu si Mihai sintem prieteni. Dar ce sa ne spunem?
In fine (ah, si la pick-up o selectie "Wings")
palavragim despre copii.
Ma trezesc ca ii spun "Stii, e foarte misto sa cresti un copil,
dar sa vorbesti despre asta e teribil de greu, practic dragostea
pentru copilul tau e o tema inutilizabila in literatura
(evit cit pot cuvintul "poezie")
fiindca orice ai zice, e ceva melodramatic... Asta-i partea proasta."
"E, si tu acum, chiar asa, totul de vinzare..."
"Dar sigur ca totul de vinzare daca esti profesionist" - si
am tacut brusc
fiindca nu credeam asta
si nu stiu de ce am spus-o.
Apoi a venit Bogdan si am plecat la cenaclu.

3
Ioana si Cri: doua fetite, doua surori.
Fetele mele. Ma pomenesc
ca li spun "Cri" Ioanei si invers. Cri mai pastreaza
panglicile de bumbac care le fusesera legate la incheietura,
in Maternitate si care purtau acelasi numar
cu creion chimic
Cind Cri o sa aiba 36 de ani, Ioana va avea 16
eu 47 - cine, cine vom fi atunci?

4
Fetele-s dincolo
Cri ii face baie-n cada de plastic roz
iar Simona se holbeaza ca la alta minune. Puiul de om
ca o maimutica mirata bitiie capul ud. Eu si Bogdan
stam in bucatarie cu paharutele de Havana Club.
- Sint foarte fericit, ii spun si simt adrenalina sau ce o fi
invadindu-mi fata si facindu-ma sa lacrimez. (Imi dau seama
ca sint sentimentaloid, dar stimulat putin
de romul cubanez, ma simt chiar foarte fericit.)
Toate ochiurile aragazului ard cu petale albastre.
- Da, mai Mircione, tocmai ma gindeam
cum iti citeam jurnalul, ce chestie -
doar acum citiva ani vorbeai doar de singuratate
scriai "Relatii cu L. (sa zicem). Poate iese ceva de aici". Si uite
acum ai nevasta, copil...
Bogdan, ma gindesc eu, ar fi un tata excelent (poate cam pisalog)...
Mai palavragim ceva si ne cheama fetele
sa vedem pisoiul infofolit in prosop
zgiindu-se la noi. Ea bea laptele si adoarme
iar noi (care eram pusti, pusti acum citiva ani)
trecem in sufragerie si ne conversam si ne tratam ca oamenii mari.

5
La aproape cinci luni gigilicea nu-i deloc conventionala
(scriu poemul acesta in lipsa unei fotografii)
are deja soldulete de gagica si ochi oblici, nitel lenevosi
nu degeaba maica-sii i se zicea Turcoaica.
Atunci cind urla de foame face pandalii si istericale
de-ti vine s-o stringi de git,
dar e draguta de obicei si ne lasa noptile sa dormim.
Creierul ei de aproximativ 500 de grame
va creste rapid, cel mai rapid dintre toate organele
ca o pasare intr-o colivie de cartilagii
Daca ar creste continuu si dupa adolescenta
Ioana ar deveni nemuritoare.
Stiu, acum, cind mi-o imaginez (ea se joaca dincolo cu minutele)
ca asa va fi, ca ea nu va muri niciodata.

6
Cu M.M., la "Cartea romaneascaa. Apoi in masina lui
explicindu-mi de ce n-am aparut in antologia din Italia "Stii,
Cugno asta... eu i-am dat textele tale... dar nu i-au iesit..."
Si alte chestii literare care nu conteaza aici. Dar apoi-

"Te-ai insurat. Cine te-a pacalit?" Iar din capul meu iesind un
balonas
cu traznete, capete de mort si sticlute de otrava.
Cind i-am spus ca mai degraba eu am pacalit-o
a schimbat foaia si a trecut la sfaturi: ca e bine ca-mi iubesc
nevasta
dar pentru scris nu prea-i bine
ca am nevoie din cind m cind de o fuga, uite, el
are sansa pendularii asteia...
Fiecare cu sansa lui, ii zic si cobor la Coada Calului,
apoi o iau pe lmga Inter si... spre casa.
O gasesc pe Kitty cu Ioana in brate.
O pup si ea miauna alintat:
Ia uite! A mincat 180 de grame!

7
"O inima de tata! Miracol al paternitatii!"
Asa sa exclami, cititorule, lecturind acestea.
Dar cum dracu sa spui intr-un poem ca-ti iubesti fetita?
Incearca, si-o sa vezi ce greu e.
Nici nu exista o traditie Q Bucuta cu melodramatismele lui,
cu prunculetul Iisus si cam atit. La fel, e atlt de penibil sa spui
ca-tii iubesti nevasta. Si totusi poezia-i facuta
ca sa-ti exprimi sentimentele. Gaseste o forma
cind nu exista nici o forma. Cind aproape toata poezia secolului
este decorativa, abstracta.
Dar fetele mele, si cea mica, si cea mijlocie
sint reale, iar ce simt pentru ele (cind nu ma enerveaza prea tare) e
adevarat.

8
Deci, Ioana, iubesc forma turtita a nasului tau
narile tale largi si gingia de jos
cu doua umflaturi unde vor iesi dintii;
Iubesc mica ta pata cafenie de pe spate (Cri ar fi furat o maslina) si
nu cred
ca din cauza asta nu vei putea purta costum de baie din doua piese;
abia astept sa intelegi ce-ti spun: vor fi doar cuvinte dragi;
astept sa te poti bucura de pomul de iarna, de Jucarii,
sa ti se largeasca inima, sa-ti creasca parul, capacitatea toracica,
sa devii inteligenta, sa te joci cu plastilina
sa te amorezezi mai tirziu
sa ne raspunzi obraznic, sa ne spui
ca "nu ne-ai cerut tu sa te facem", si "ce-ati facut voi pentru mine?"

sa-ncerci sa fugi de-acasa, sa te-mbraci la moda
etc., etc., dar la maturitate
sa-ncerci sa tii la noi si sa inelegi mirata ca nu e greu deloc
si cind vei avea o fata sa-i spui Cristina.
Iar viata noastra va trece. ("Asa de rau mi-a parut
cind am trecut de 40 de ani, nici nu pot sa va spun, fetelor"
zicea o colega din cancelarie
iar fetele
cam toate de peste 50 se oprira o clipa din discutia lor despre boli
ingrozitoare, si una a raspuns resemnata: "Da, a trecut viata.
Nici nu-ti dai seama cind trece").
Noi, Cri, as vrea sa imbatrinim impreuna
s-o ajutam pe Ioana sa traiasca (ma-ntreb ce vremuri va apuca)
Si sa fim prieteni mereu. Sa nu ne devenim nesuferiti
sa nu ne incapatinam in certuri.
Sa ne fim dragi mereu.

9
Apoi, de mina
sa ajungem m fata unei porti uriase
cu sculpturi reci, nu prea expresive:
ingeri de granit, cu aripi sparte.
Sa batem: Bang! si sa intram
pe toboganul de singe
prin gitul napircii s-alunecam,
prin matele cirtitei,
prin radacinile trandafirului
pina in floarea cea galbena...

Nu ti-as da drumul la mina, Cri, nu ti-as da drumul
iar daca poteca se va bifurca
vom impietri acolo, la rascruce
si vom ramine acolo in tara mserarii
doua statui colosale, Mama si Tata, de granit cenusiu.