Marea

Inainte ca visul (sau teama) să țeasă
Mitologii și cosmogonii,
Înainte ca timpul să se transforme-n zile,
Marea, marea veșnică, exista deja, era.
Cine este marea? Cine este acea violentă
Și străveche ființă care roade pilonii
Pământului și este una singură și mai multe mări în același timp?
Cine-o privește o vede pentru prima dată
Mereu. Cu uimirea pe care-o trezesc
Lucrurile elementare, frumoasele
Seri, luna, focul aprins într-un cămin.
Cine este marea, cine sunt eu? Ziua care va urma
Agoniei mi-o va dezvălui.




El Mar

Antes que el sueno (o el terror) tejiera
Mitologias y cosmogonias,
Antes que el tiempo se acunara en dias,
El mar, el siempre mar, ya estaba y era.
Quien es el mar? Quien es aquel violento
Y antigua ser que roe los pilares
De la tierra y es una y muchos mares?
Quien lo mira lo ve por vez primera,
Siempre. Con el asombro que las cosas
Elementales dejan, las hermosas
Tardes, la luna, el fuego de una hoguera
Quien es mar, quien soy? La sabre el dia
Ulterior que sucede a la agonia.



Borges despre El Mar:

"Cred că acest poem trebuie să fie bun, din moment ce are ca subiect marea. (...) Marea a fost totdeauna cu noi. Ea este mult mai misterioasă decât pământul. Și nu cred că poți vorbi despre mare fără să te gândești imediat la primul capitol din Moby Dick. Scriitorul a simțit misterul mării. Ce am făcut eu? Am încercat doar să rescriu vechile poeme despre mare. Desigur mă gândesc la Camoes - "Por mares nunca de antes navegades" ("pe mări ce n-au mai fost vreodată navigate"), la Odiseea, la multe alte mări (...) Nu este vorba de un poem intelectual. Asta din fericire. Probabil că nu este prea rău, din moment ce-și are sursa în emoții."