viața mea într-un borcan
păzită de tine în laboratorul cunoașterii
m-ai prins
cu un picior în nori
cu altul adânc înfipt, infiltrat
în carnea pământului
ca o poză cu seve polaroid
sentimentele dezbrăcate
priveau senin către surâsul tău

sper să-ți placă sticla
m-am acomodat deja, aici
te privesc zilnic
dar tot văluresc din când în când
câte un curent de teamă
s-ar putea să uiți...că sunt aici
și să mă răstorni
ca pe un simplu pahar cu apă
vor trăi până atunci, în mine
bacterii
se vor înmulți alge
vei înfige flori cu coada sărată și
plină de spini
le voi hrăni un timp
apoi
înverzită-ți voi șopti, poate
de undeva dintr-un colț
al conștiinței tale
aruncă-mă