Esti vantul ce-alearga prin ploaia de frunze,
Esti focul ce-aprinde doar rumene buze,
Si apa ce stinge vapaia din mine,
Cu fulger si viscol, furtună ce vine,
Cu stropii mai umezi ca lacrimi sarate,
Si ochii rubine din stele furate,
Si valuri crescand cu tunete triste,
Din vuietul vesnic ascuns in sinistre,
Cantari ale marii prin tainice glasuri,
Raspund efemer in ilustrele valsuri,
Intinse pe ape in nopti de furtuna,
Cumplitele vise cand ploua si tuna,
Se-abat pustiind ca mute taifune,
Cu vuiet sinistru pe valuri nebune,
Corabii pierdute prin apele marii,
Sunt țăndări facute si date uitarii,
Caci soarele-i mort ca norii ce vin,
Cu plumbul topit de fulgere vin,
Si tunete surde si haos Tot vin,
...
Si-apoi o lumina.. sperantă eterna,
Izbeste de tarmuri distruse in bezna,
Inima marii vapaie nestinsa,
O torta de ape din stele aprinsa,
Si fumul ei sur se pierde in zbor,
Ca aburi ce-alearga s-ajunga un nor,
Si totu-i mai cald, o dulce fior..
Cand tu ai venit...