Să dăm bice cailor
prin crângul de mesteceni
șampania să curgă sinuos
prin cupe insinuante
crengile-s descărnate
ca vălul alb al Isidorei Duncan
Serghei Esenin, nu mi-e urât cu tine
niciodată nu mi-a fost
ce albă e zăpada
ca peretele de hotel mânjit
cu sânge în versuri
„și pe versuri o să curgă proaspăt
laptele roșcatei tale vaci“
oare viața-i altceva
decât o troică
mai iute! mai iute!
„surugiu, ești un fricos!
pentru ce-o lași moale?“