“ Mu, cel din înălțime, ne salvează !
Privește ! Steaua Bal s-a frânt pe mare
Și templele vuiesc în destrămare,
Căci nimeni nu-i la porți să stea de pază ! “

“ Voi veți pieri. Și muntele dispare.
Sclavi și stăpâni cu haina lor de vază
Neant ajung, iar timpul recrează
O altă seminție din uitare.

Și ea târziu, de-și va uita avântul,
Cu toți născuți în falnice cetăți,
Își va găsi pieirea și mormântul. “

Potop de vorbe, crude judecăți ...
Flăcări și fum înăbușă cuvântul.
Pământul a pierit, rupt în bucăți.