A black winter day

e o zi obisnuita
in care ninge cu funingine
sunt cosarul propriului meu vis
infundat cu uleiul negru al
ninsorii de iarna
si incerc sa ma inteleg tinand
plus infinit in mana stanga si minus
in cea dreapta
incerc sa ma urasc
numindu-ma multimea numerelor reale

e o zi obisnuita
pentru pomii de catran
si brazii din smoala
pe care daca i-as atinge m-as putea pata
cu poate mai mult decat o parasire
cu poate mai putin decat un alt trup
si ah, daca eu sunt multimea numerelor reale
atunci cum mi-as putea strange sirul irational
al vietii in brate ?

pentru ceea ce-mi trece de mana stanga -
Dunarea, Carpatii, dunga departarii
sau sirul numerelor rationale
ridic scuturi de frig cu bataia inimii
iar pentru ce e dincolo de mana dreapta -
rosul buzelor, gamalia tristetii prin care
trece firul singuratatii,
sau numerele complexe -
lanci de ceata izbindu-le.

e o zi obisnuita,
dar tu stiai asta deja calule
gura mea zambind
nu e decat semnul potcoavei tale in zapada,
si al tau galop rapaind in seara
in fata pasilor mei lenesi
la fel cu pleoapa
pentru ochiul adormit.

e o zi obisnuita
dar tu stiai asta deja melcule,
coarnele tale stau parame
intre mine si somn
cu cate un ochi deschis in
pectoralii mei

da, e o zi obisnuita
dar tu stiai deja asta, tu
oricine ai fi nu mai conteaza
tinand plus infinit in mana stanga si minus
in cea dreapta,
vreau sa ating
fiecare numar lipit de fiecare lucru
ah, si cifra zero - prezentul meu
oval si gol,
imi voi pune aracet in palme
pentru cand am sa fiu ecuator
intre cei doi poli.











Text

Cand trec musonii in cadenta
strivind sub pas fruntile in holuri
de apartamente,
imi slefuiesc tampla cu obrazul tau
si o atarn contoar deasupra usii.

Cand bate briza-n maluri flecuri
lipindu-le de pereti lambriuri,
imi scot inima
si o arunc vizor in lemnul usii.

Iar cand ciocani, ea bate din aripi
si te apuca raul de inaltime si dispari,
nestiind ca e numai dragostea mea mare
in jurul careia se aduna pescarusii.











Scurt poem

Daca tu ai fi o tigara
in loc de plamani mi-as pune
doua capete de papadie
si apoi m-as apuca de fumat.











Batranul orb si Cristina

falusul privirii mele penetreaza departarea,
si pentru ca s-a nascut frigida
ea nu vine cu tine
la pupa unei imbratisari
cand vorbirea devine pirat
cu picior de lemn din semnul exclamarii
si carlig in mana dreapta din
semnul intrebarii
linia lunga a palmei o infasor nylon
pe mulineta lansetei
si te intreb daca nu vrei
sa te invat sa pescuiesti,

dar nu e balta in care sa arunci
si va trebui sa plang din nou
apoi in loc de mamaliga si rame
sa-ti agati inima in ac
si sa azvarli

pe langa secundele trecande
fosnindu-si obrajii de firele de trestie,
cu pistruii sarutand pe tample
orele de singuratate tremurande -

si numai bancuri de ganduri
se vor plimba pe langa pluta ta,
iar eu imi voi plange gavanele,
si numai bancuri de nopti nedormite
se vor plimba pe langa pluta ta
iar eu imi voi plange ochii
cu totul -

si unul in fata celuilalt ne vom vorbi
"Batranule orb, ce trage la inima ?"
"Ah, dar deja a tras..."
"Dar nu simt nimic, nu simt nimic batranule orb"
"Ah Cristina, tocmai tu nu stii ca la inima trage retina ?"











Revelatii

apropie-te de acest brad
si ia-l in brate,
nu, nu vreau sa o facem pe la spate,
dar a inceput sa se usuce
iar tu ai fost nascuta cu scoarta cenusie in loc de piele,

o sa treaca iarna, frigul, maretia globurilor de cristal
suflate din narile lupilor
si asemenea cu butoiasele la gatul Saint Bernarzilor
ne vom atarna unul la gatul celuilalt
amintirile si adolescenta

mai sus si mai prelung decat fulgii
privirea ta de neinsotire cu seara,
am s-o tin hanger la brau
si-n verile prea calduroase
voi strapunge cu ea dupa-amiaza

apoi mai jos si mai departe
ca nivelul marii in menghina
cozii ochilor,
pe campia copilariei mele
am s-o fac nod in capul lasoului trofic
pentru gatul bizonilor

si din nou va veni iarna
si-mi voi spune
"apropie-te de acest brad
si ia-l in brate,
nu, nu o sa ti-o puna nimeni pe la spate"
dar e singurul cenusiu de pe creste
iar tu esti singurul de pe aici cu pielea verde.











Camera cu dioptrii ( pentru distanta )

I

Apropiere pana la absenta
a unei prezente
si
Pereti lichizi scurgandu-se
in tocul ferestrelor
cu dioptrii prin care mana trece,

de-a lungul furnirului zac trupuri
de zei impaiati si cranii de fildes
pe care un orb le curata cu aspiratorul.

zac experimente nereusite -
melci cu inimi in coarne
greieri cu antene din corzi de chitara
si cai
potcoviti cu limbi de vizitii.

Absolut toti vor sa priveasca
pe fereastra,
dar absolut toti si nu numai
isi aseaza propriile suflete
pe tabla pervazurilor si le fac vant de la etaj
pentru a le vedea mai bine.

Unii isi reteaza propriile degete
si le arunca pe tamplele trecatorilor
sau picioarele cu talpile pe luna,
Privind pana la dincolo-amanunt
si chiar mai departe, mangaierea, pasul singuratatii.

Se face coada la usa -
sinucigasii isi apropie lama de venele mainii
scoasa intr-o parte pe fereastra
indragostitii privesc prin geam orizontul
iar broastele nuferii deghizati in secunde.

II

Dar apoi mi-au scos ochiul
si l-au aruncat pe geam
si sunt mult prea aproape de mine insumi
acum

Pe strazi
toate taxi-urile se strang in unul
al singurului dispecerat - ochiul meu
si stau o suta de femei facand cu mana
iar eu nu stiu pe cine sa iau
stau o suta de semafoare pe verde
si nu stiu pe care sa trec

se strange soseaua nationala cerc de plastic
in jurul braului meu
iar din senin un acrobat de circ imi striga
"da din buric, n-ai buric nu faci nimic"

si imi scot hainele, gandurile, sentimentele
si le arunc pe geam

iar afara se innoreaza, ploua, si cade piatra
cat oul

imi lepad trupul si-n dimineata
aluneca bruma

si mai presus de toate
lepad apropierea, departarea,
pipaitul si auzul pe post
de spoilere si stopuri
apoi privesc in retrovizoare -

III

vad turlele poleite cu maxilare de zei
catedralele fosforescente
Colosul din Rhodos stand in 69
cu Statuia Libertatii
si albastrul voyeur al boltii

vad schele rezemate de curcubeu
si ingeri urcand cu mistriile in mana
vad vantul imbracat in ospatar
golind campiile de scrum
si soarele stingandu-si cate un muc de raza

stau in fata primului nuc
din care am cazut in copilarie
imi curg ochii prietenilor
din genunchii juliti
librarii se ridica pe fiecare urma
lasata
iar darele lacrimilor mele
se transforma in main linkuri de download
pentru Yahoo Messenger, mIRC si Internet Explorer

IV

sa navigam sa ne bagam piciorul
o sa fac add pe messenger celui
ce eram inainte sa te cunosc
ma voi conecta pe Undernet
sa fac A(ge)S(ex)L(ocation) PL(ea)S(e) cu Moirele
si-o sa-mi fac mail cu
unlimited bandwith pe http://mail.mereu-tanar.ro

sa-mi faci attach cu anii pe care i-am pierdut asteptandu-te
si pentru ca-mi place la nebunie webdesign-ul
trimite-mi prima noapte de dragoste a noastra
in format HTML

pentru toate femeile ce m-au insotit
si nu mai sunt, o sa le iau chipul tanar
si-am sa fac advertise pentru real estate

si-n final, dupa ce ma voi satura
am sa floodez toate main serverele
pana cand internetul o sa se duca dracu'

V

da, ma voi intoarce in camera cu dioptrii
unde in loc de poli voi pune pamantului
doi ochi turbati de doberman
si buzele tale in locul marginilor
groapei Marianelor

si clipind prin mine
pana se va alege cu retinele sparte
sa fii sigura ca n-am sa fug,
ci il voi saruta
atunci cand va incepe

sa ma latre











Inscriptie veche

in miez de noapte
mi-am uns gandul cu fosfor
si apoi l-am indreptat catre mile

dar ah, tu-mi spui ca inca nu
te pot cere de nevasta
si fug in parc si
zeilor nichelati pusi in loc de fantani arteziene
le povestesc despre noi

apoi in miez de zi
pun scari rulante dorului
si-l indrept catre tine

dar ah, tu iar imi spui ca nu
te pot cere de nevasta
si fug in parc si
oaselor fruntii puse in loc de banci
le povestesc despre noi

apoi dupa-amiaza
imi las degetele trunchiuri de brazi uscati
in poiana palmelor tale

si ah, pare a fi din nou prea devreme
dar iti pui genunchiul pe o radacina
si-mi soptesti ca azi pot
sa te cer de verde












***
I

ma uit la pasarile ce stau
pe firul de telegraf
si nu-mi vine a crede
ca nu se curenteaza
apoi privesc
firul albastrul de care stau agatat
si ma gandesc ca daca
nu as atinge cu picioarele pamantul
as putea fi altfel

reusesc sa stau atarnat numai de firul albastru
doar serile
cand alunesc in somn,
cand firele de praf atingandu-ma
fac scantei pe care le numesc vise
si tot ce ma atinge -
prima dragoste din gradinita, primul set de puzzle
si penarul din clasa intai
se electrizeaza -

II

in serile cu vise
vin cu genunchii langa talpile tale
cand ninge cu Chappy si Pedigree
iar timpul satul
doarme cu botul pe labe

torn vasilina padurii
pe balamale
si dupa verde trimit
sageti de pasi
infigandu-se in scuturi barbare

Ahile, Ahile, intoarce-te
sunt eu, Tethis!
Agamemnon si Troia nu mai exista,
azvarle scutul si ia-ti in mana inima
sa-ti desenez 4 anotimpuri
ce aidoma cu mirosul de Rexona
24 din 24 de ore persista!