pe nisipul uitării
să alergăm desculți,
să ne împiedicăm
în râsul nostru
până când valuri fecunde
se vor lovi isteric
de diguri durate
de oameni ieșiți din fire
de grozăvia vremurilor
separându-ne clar
în cei de apă și cei aer,
în cei de pământ și cei de foc

din ecouri răzlețe
de pescăruși orbiți de faruri,
de marinari uimiți de Steaua Sudului
să facem Cântarea Cântărilor
să răsune până când noaptea
ne va opri să culegem
scoici imperfecte