agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-09-23 | |
Te-ai fi razboit cu lumea intreaga,
Ai fi mers descult pana la marginea absurdului, Ba chiar ai fi intrat in el Si-ai facut-o, devenind ridicol, Penibil, umil, dar nu-ti pasa, Nu mai aveai vanitate, Nu mai aveai aspiratii, Doreai atat, pur si simplu: Sa o poti privi. Si ai privit-o. Dar atunci ai fi dat orice, Orice, chiar si ziua de maine, A ta si a celor pe care-i iubeai, Ai fi dat naibii toate punctele cardinale Ba si ultima farama de mandrie, Doar sa o poti atinge. Si-ai atins-o... Intamplator, pe bara din autobuzul 368 In seara aia cand ploua cu galeata. Dar apoi ai fi vrut sa te lase s-o iubesti. Si-ai fi dat orice, orice mai aveai tu, Orice te mai tinea sa nu te tarazti La picioarele deznadejdii si inutilului existentei tale Sa petreci macar o noapte cu ea. Si-ai petrecut-o. Ai iubit-o ca un nebun, Ai iubit-o cu disperarea fortei care Apuca batul noduros Sa iasa din nisipurile miscatoare Ale unui prezentului golit de continut. Dar ce sa faci cu o noapte Cand noptile tale oricum nu mai cunosc Somnul? Si-atunci trebuia sa te iubeasca si ea, Sa fie a ta si restul noptilor A caror singuratate te inspaimanta. Si-ai facut tumbe si ghidusii Ca bufonul in fata reginei, Pentru ca daca te uiti in urma, Te miri si tu de ce ai fost in stare. Si te-a iubit, te-a invelit cu trupul ei In fiecare seara, sa te apere De dihania cu sapte capete, care-ti dadea tarcoale pe la fereastra. Si-ai iubit-o. Si te-a iubit. Si iar te-a iubit si ai iubit-o inapoi Si iar si iar, Pana cand tanjeai din nou dupa un bat Care sa te scoata din stransoarea Nisipului incins de soare. In asteptarea batului Ii serveai zilnic pilule verzi, gelatinoase care i se dizolvau incet-incet In fiinta plapanda. Marunteai cu grija in mojarul josniciei Jumatati de adevar, prefacatorii, ofense, taceri meschine si un amestec din Toate pelinurile fiintei. Apoi inchideai cu grija capsula Si cautai un moment Pana la apusul soarelui Sa o convingi ca-i elixirul iubirii. Ai fi dat candva orice, doar s-o vezi, doar s-o atingi, doar sa te observe. Si-ai avut tot, cand, de fapt, Tu nu vroiai Decat o noapte. O noapte fara demoni. Lacomia se plateste. Acum te chinuiesti Si-ai sa te mai chinuiesti inca mult si bine S-o vindeci de tine, Sa te lase sa deschizi din nou seara, In fiecare seara, Sa-i deschizi demonului cu sapte capete Fereastra... Apoi poti sa pleci mai departe Poti sa pleci sa te cauti, Sa o cauti, in oricare ar fi ea Sau ele.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate