agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-09-24 | |
ghemotocului
din gât îi atârna o pisică siameză dar nu oricum siameză: (jumătatea stângă stafidită jumătatea dreaptă maidaneză) pisicii îi atârna un șoarece din gât dar nu oricum șoarece: cu ochelari de sudură plin de coșuri verzi și urât regurgitările care ieșeau din el oftau și mureau de inimă neagră trebuie să îmi dai un cocoș să îl tai la miezul nopții zicea cu ochii mijiți scârba de babă îi dădusem deja lațul de spânzurătoare cesul morții și adidașii puma atât mai aveam: cocoșul de doi bani și într-o măsea cariată ascunsă guma (pe care nu i-aș fi dat-o: o aveam de când eram mic de la un frate mai mare căruia îi crescuse pe el păr de pisică și se uscase din picioare) am să încerc să îți tai jur-împrejur buricul mă avertiza apoi își desfăcea baticul și începea să bolborosească ne-nțeles eu puneam fiecare vorbă a ei într-un vers pe care am să vi-l spun mai încolo nu vreau să credeți că baba era placenta lui apolo mai degrabă nu ați greși dacă ați crede că era neptun (făcea spume la gură și mirosea a tutun) chițăia și se crispa de parcă era frigidă cuiul icoanei negre se îndoia și cădea din cărămidă strachina de lut se învârtea până curgea lutul pe podea desfăcea baba picioarele și ieșea o cățea oarbă din ea: cățeaua pământului cățeaua cuvântului plină de bolile lumești sterilă de cele cerești felcerul blestemului neprimit călăul blestemului împlinit plină de călduri care nu trec prin buricul (zi mă cum te cheamă) te trec să murseci măruntaiele cum se usucă paiele să schimonosești lemnul cum se topește untdelemnul să desgroși sângele rău să te întorci la îndemnul meu mă lua o fierbințeală prin oase prin șale simțeam că îmi curge noroi cald pe spinare și începea să urle în mine o pisică în chinurile facerii îmi trosneau tâmplele ca un himen care se rupe îmi creșteau în prostată ovare mi se rupea o apă între picioare apoi nășteam o umbră care avea coadă și cap de om îi înfrunzeau ghearele până se făceau pom (poate al cunoașterii poate nu) apoi nu îmi mai amintesc nimic am început să urlu să strig în cele din urmă am leșinat când mi-am revenit eram întins pe altarul-pat baba înfigea cocoșului în inimă un cuțit cu mâner de lemn descântat cocoșul se făcea șoarecele pe care îl văzusem la început eu simțeam că am un ghemotoc în gât și partea stângă a corpului parcă era de lemn (baba dracului făcea-te-ai ghem și crăpa-i-ar capul cui m-a pus să mă cred și drac și isus) îmi ieșeau atunci prin piele șaibe și șpan îmi simțeam capul un teren intravilan unde oamenii construiau fabrici se mutau în strunguri freze și raboteze gura mea se făcea un batiu care începea să tureze tare din ce în ce mai tare idolii se uscau pe picioare și se făceau chiparoși de ipsos baba îmbrăcată în popă își rupea vestmântul curvarilor li se făcuse o gaură în groapa de gunoi și se împerecheau cu pământul o dată și încă o dată și încă o dată steril până când fiecare nesătul credea că se onanizează de copil ieși din cățea dacă tu ești cel așteptat strigau mă loveau mă scuipau eu mă ungeam cu scuipatul lor pe răni anticorpii necredincioșilor mă vindecau îi dădeam cezarului ce-i al cezarului și pe terenul intravilan îmi făceam și eu fabrică de medicamente produceam versuri cuminți și versuri demente versuri pentru suflet și cap pentru articulații și dureri de plex pentru frica de sine și frica de sex făceam avere deveneam cel mai râvnit burlac (toți voiau să îmi fie socri guvernatorul cârciumarul chiar și cel mai sărac) dar eu iubeam o magdalenă venală și începeam să spun că legea veche-i vulgară că să ridice sexul cel care n-a făcut sex că nimeni nu iubește dacă nu iubește mult și des dar mai erau pe lume și impotenți ori poate scârbavnici sau demenți care puneau ca iubărețul să fie violat pe cruce pe cel ars pe rug îl întrebau unde se duce te vei întoarce și vei arde din nou fiindcă totul se învârte totul putrezește și se împute au naționalizat credința mi-au închis fabrica mai produc doar agheazmă și carmol agheazma o dau aproape gratis derutaților cu frecția mă trag pe creierul gol de adevărul tatălui meu nici credincios și nici ateu: un cotoi banal cu un șoarice-n gât cu ochelari de sudură fără blană și urât |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate