agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2193 .



Fantazii
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Niszemik ]

2004-09-28  |     | 



***
din înalturi ochii tăi
împrăștie flori de sare
adunând
cerbii singuratici


***
îngerii-demoni
ai neliniștilor mele
ca niște gene în prelungirea
ochilor tăi…


***
îngăduie-mi să păstrez în umbra străvezie
a zidurilor de jad din ochii tăi (struguríí de altfel)
un loc din care să privesc nestingherit
odată cu tine
răsăritul
după care să-l urc
înainte
de a se lăsa pleoapele


***
când liniștea urcă după hrana-i celestă
când însăși ființa își cufundă adâncul
în mai adânc
ferestre în ferestre se deschid…
doar lividă memoria, de propriile-i umbre,
tresare
stârnind adierile de metal
ale singurătăților


***
somnul ghitarelor din somnul tău adânc
se desprinde răvășind așternutul
doar mâinile păstrează armoniile eliberate
de freamătul trupului tău și nu le pot auzi
îmi e surzenia oglindă mușcată de umbre
nu mai pot auzi
decât ghitara – colivie din care valsurile venezuelene
țâșnesc asemeni canarilor
așa cum de sub schelăriile lui Dumnezeu
au țâșnit odată îngerii


***
singurătate pre singurătate călcând –
valuri ce izbesc în cuvintele
abia ridicate…
dincolo de țărmuri,
viziunea calmă
a necunoscutului. Îmbrățișarea rece
a deșertăciunii.
iar tu, nesperată mângâiere,
te ridici neîndurătoare
peste cuvintele abia întrezărite
în haosul nisipos al gândului…


***
culoarea obrajilor tăi
– ivoriul stărilor mele de grație –
garoafă ce taie în carnea vie a palorii
tăcere care stăpânește
peste marile furtuni ce mocnesc
sub decorul pierdut al depărtărilor
sau frăgezimea buzelor tale
topind avalanșa de cuvinte moarte:
iartă-mi amintirile –
ninsori ce cad
pe reliefurile mele interioare
înzăpezindu-te

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!