Vai iubito cât fier au pus vameșii pe drum între noi
câtă monedă se bate câți gutui stau la ocazie și-n ce frig
nu mai am loc cum să dau sa pocnesc din biciul cu ploi
așteaptă iubito puțin să invaț cum să uit să te strig

sunt din nou cum am fost tot pe drum tot singur-copac
nu mai am timp să iau lecții și să scriu prin ziare
caut adăpost pentru umbra ce mă-ndeamnă să tac
caut prin lume o lume mai mică pierdută dar mare

am haina de piele si port bască de tânăr soldat
mi se face de ducă de blestem mi se de ducă de dus
parcă mai ieri din drumul de fier cineva a mușcat
cu o zi mai puțin din zilele mele de plâns

Iți spuneam despre fier și lumină de mâini să te prind
aș fi vrut să-ți promit aliaje din lut și din iarbă
cum din ele să fac leac pentru crin să aprind
din zăpadă o iarnă mai lungă și oarbă

La ocazie așteaptă copacii gutui arși pe dinlăuntru de ger
Trec maștere paseri în iuțeală de negru și pește în post
Încetul cu-ncetul din fier bat fierarii la rece un înger
de rezervă să fie pentru ziua de ieri adăpost

Iată vai cum se face dimineață se face curând prin metal
cum o lumină la drum fără moașă o lumină mai mic-a născut
undeva pe colină stă în picioare mestecând minereu e un cal
ce așteaptă de mult calul negru din mânzul să fie păscut

vine iarna iubito călare desculță și rea
în galop cu căpăstru pe drumul de fier
de-or băga plugul să taie în nouă omătul din inima mea
din fier bat la rece fierarii un înger