agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-10-13 | |
xxx
Așteptam împreună să se nască Dragostea, gândul comun, dorința, adorația, Totul - acel lichid limfatic care să plutească între noi, să ne țină umbră singurătății, luminii orbitoare, agoniei timpului, spațiilor mici, ploilor, dorului… …și îmi repetam cu speranță: se poate, trebuie să se poată sigur că ea e ceva mai mult decât părul ei negru și drept, decât sânii simetrici care nu-mi mai spun aproape nimic trebuie ca umbra ei, umbra ei, cea după care se memorează acum lângă mine să fie mai mult decât această femeie învinsă, posedată, banală, cu ochii obosiți de nesomn, cu creierul plin de cursuri inutile de semiologie și istoria artelor cu picioarele rănite de drumul zilnic pe jos, de o vinovată cochetărie de la Universitate până în Drumul Taberei se poate… iată, e poate de ajuns să stimulăm, să ne sărutăm cele șapte chakras, Manipura, Anhata, Ajna, Sahasrara și celelalte… să ne strângem atât de tare în brațe încât Dumnezeu să ne privească cu teamă, ca pe un neașteptat infante și ochiul comun să se nască între cele două tâmple, între cele două inimi contopite, între cele două sexe ale androginului și din creierul nostru comun să înflorească lasciv bobocul roșu aprins al gândului comun, al adorației, al suficienței, al nemuririi… …sau poate e nevoie să ne cunoaștem mai bine unul pe celălalt mai bine chiar decât ne cunoaștem pe noi înșine e și acesta un adevăr al posesiunii, al marii posesiuni, va trebui deci, draga mea, să-mi povestești întâmplările tale cele mai intime, cele mai vechi, cele din pântecul mamei tale primele culori ale aerului străin în care ai început să respiri angoasa acestui teatru căruia i-ai devenit fără voie părtașă, resentimentele, mai târziu conștiența morții, vidul, primele iubiri, decepțiile, spune-mi apoi numele tău de duminică spune-mi ce monstru teribil te ține uneori nopțile trează, și vom aștepta împreună să se nască dragostea, gândul comun, Totul, acel lichid limfatic care să ne cuprindă și prin care să ne aparținem cu adevărat… numai să nu-mi spui, draga mea, să nu-mi spui, că pentru toate acestea va trebui mai întâi să murim…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate