Adaptarea se face în sens invers zborului de vise,
Picioarele pătrund adânc printre oase și morminte,
Holograma țelurilor se destramă în realități omise,
Răni în epiderma adaptării poleiază minte.

Ameliorări provoacă tumorale stări în remisie,
Pielea descojită și atârnată într-un cui de gând
Îmbracă răni întoarse spre un ideal sfărâmat prin omisie,
Iarba crescută pe câmpul de timpi morți în oameni casanți o vezi rumegând.

Aștepți timpul plictisului ce crește în așteptare
Și se întinde ca o ploaie murdară pe corpul planetei,
Somnolența atârnă ca un munte pe o furnică și piere în deșteptare,
Așteptarea mărește orizontul de inerții privite prin ochiul lunetei.