săreai de-a lungul acelei cărări
iarba prea înaltă se hrănea cu sunete ciudate
alergând toate fricile din urmă
realitatea născută a unei singurătăți
între unu și unu alegeai maya
niciodată înlănțuit de ramuri
cum omul obișnuit
bătrân vorbind cu albinele
Dumnezeu citind la umbra Lunii
fascinat de miracole
cineva îți spunea pleacă pleacă
aici nu există fructe
coapte în cădere
surâdeai
pur și simplu risipit
apoi tăcea
o singură secundă
alături de care ai trăit