clipe lungi de aer înmuguresc iar vremea
vechi șipotul uimirii adapă veacuri noi
de-ar fi să rătăcesc luminii-stea cărarea
vă strig și din tăcere mă veți întoarce voi

strivind în suflet boabe cu talpa levantină
mă sprijin de cuvinte ca un copil supus
măsoară vinul zile într-o clepsidră rimă
și mă îmbăt silabă în îngerii de spus

vremea rea din unghii îmi putrezește carnea
brumându-mă în simțuri iubire fără leac
cu furci de coaste albe să facem norii claie
pe cruci de nerostire cu dinți de prepeleac

femeile bătrâne vor mirosi a sobă
bătrânii a povarnă și a butoi de dud
șeitanul rău nevolnic îl vom lega la roabă
și chiar și dumnezeu ne va părea mai scund