Eu și prietenii

Bucată cu bucată,
Însângerați și blânzi,
Murirăm înc-o dată…
Strigasem: “Mamă!!” “Tată!!”
Dar ne-am dus ca vântul,
Suntem frați cu sfântul,
Cu frunțile spălate
Căzurăm inc-o dată
Murind pentru păcate…
În lupta necurmată,
Veșnică precum oceanul,
Mai murirăm înc-o dată
Și-om mai muri și la anu…
E-o luptă nevăzută,
Nu pistoale, nu tunuri,
Dușmanul ne ajută,
Aduce ale lui bunuri,
Fie că pământu mută
Fie acele friguri,
Totul pare o soartă,
Pare a fi o viață moartă…
În lumea asta a noastră
Diavolu pare stăpân…
Ne-om odihni pe acea coastă
Sub largi pășuni cu fân
Și ne-om scula cu toții,
Toți cei uciși cu veac
Și bunii și străbunii,
Va fi mânie fără leac!!!
Ne-om captura dușmanul,
l-om alunga din spate
Și, cât e veacul, anul,
L-om chinui prin bunătate,
Ca-n lumea noastră bună
Un singur ne aduce
Și Un singur ne adună:
Cel răstignit pe cruce!…,
Luptarăm fără arme,
Nu suntem eroi
Într-ale lumii larme,
Liniștea suntem noi…
Bătrâni cu înc-o mie
De ani, am așteptat
S-apară și să vie
Acel ce a-nviat,
Noi ne-aveam semnătură
Și nici identitate,
Noi nu cunoaștem ura,
Nu suntem cel ce scrie
Și nici cel ce citește,
Așteptăm să vie
Cel ce ne iubește,
A noastră mândrie
Ce bunătate ne dorește
În suflet să fie,
El ne dă al nostru pește
Să treacă a noastră mânie,
Căci noi îi iubim pe toți
Pe sfinți ca și pe hoți,
Pe vii ca și pe morți,
Pe cei ce ne urăsc,
Pe cei ce ne iubesc,
E un singur peisaj,
E același mesaj
Indiferent de carte,
Indiferent ce zici,
Noi n-avem moarte
Decât aici!!!
Al nostru nume: BUNÃTATE