E ceva tainic în aste clipe,
Căci necunoscutul mă pătrunde;
Neliniștea și teama stau să se-nfiripe
Când misterul se revarsă în magice unde.

Lumina apune, ziua se scurge malefic
Spre un răsărit înnegrit de nefast,
Iar demonii se-nalță din întuneric,
Și rânjetul lor e-un macabru contrast.

Voci străine în depărtări se aud acum
Și granițele se apropie, să se unească;
Credința se preface în biet scrum,
Iar țipătul simțit e-o șoaptă grotească.

Din noroiul inert se ridică siluete -
Se conturează stihii înfricoșătoare
Pe piepturile lor stau amulete,
Iar crucea lor e de-o stranie înfățișare.

Tulburarea se preschimbă în frică
Și clopotele parcă mai tare răsună.
Ochii-s împietriți și carnea-mi amuțită,
În timp ce demonii râd și se adună.

O incantație începe să se audă
Și diavolii se rotesc în jurul meu,
În abis trupul încet mi se afundă,
Ș-un tremur mă posedă, acum și mereu.

Din înălțări cad sinistru corbi
Plini de moarte, arși, fumegânzi,
Văd adevărul cu ochii mei orbi -
Voi fi ofrandă pentru demoni flămânzi.

Sânge țâsnește tare din adâncuri,
Diavolii îl sorb cu voluptate,
Urlă posedați vrând ș-alte pământuri,
Și suflete slabe, pe toate!

Osânda la care am fost osândit,
Mă apasă pe un trup inert și mă doare,
Trăiesc sfârșitul unui spirit prăbușit.
Și mai simt doar deznădejde și disperare...