Se zbate un gând aprins, puternic violent,
mincinos cu aparență de adevăr, vid gol-goluț.
Mă întreb iară despre un alt de ce, și găsesc inert
cel mai comod răspuns, stins și impecabil apus.

Mă răstoarnă și stăruie în mintea mea absurdul,
trecută preocupare reactivată de voci ciudate
care nu știu dacă ar trebui să îmi supună vidul.
Surplus de energii împiedicate în moduri uitate.

Disimulez plăcerea de a chinui cumplit ideea
mistuită prin simpla tortură psihică atribuită.
Nu vorbesc cu mine și am să-ți zgârii de ziua ta
pe timpane, urarea obsedant și amăgitor chinuită.