Simulacrul m-a convins că gustul din gură
trebuie să-mi fie amar, deloc acru.
Și falsa impresie a realității de negură
îmi cere să fiu atât de violentă ca ocrul.

Am încercat renunțând din nou să încerc
să plâng, să urlu, să zbier în strigăte.
M-am strâns în mine prizonieră în cerc
cuibărind la piept pietrele însângerate.

Prin buzele arse de focuri meschine
priveam în urmă spre secul nimic.
Cu genunchii tăi juliți adânc în ruine
Cântam cu vocile sugrumate pe întuneric.