Vântul spulbera leșurile putrede
ale frunzelor
de ieri pe nervurile orașului
incendiat de vremuri stinse,
aducând cu sine
tevaturi și sunetul
fanfarei funebre dinspre răsărit.
Mortuarul schingiuirii ștergea
tendința verosimilă a sunetului nepatruns
prea schimbând-o
în supremație.
Candoarea liniștii
fugea de mine și de copacii
singuratici
spre sacralitatea crearii
noii zile invincibile...
*
Dar tot mi se părea că numai
noi călcam în vârtejul
zilei aVIII-a.