sunt un vrăjitor captiv între sărbători cupă
rotindu-se
vărsându-se
spărgându-se
în palmele unei femei iubite prea devreme

sunt un vrăjitor cu sufletul amanetat
despicând umbrele celor vii în ritmuri
de tango între pietre și lumânări roșii
coapse pierzându-și puterea darului
ochi stins încet într-o uitare aproape
violetă
sunt un vrăjitor fără pereche bătând toba
pe partea scrumuită a lumii mai mult mag decât
prunc ființă de tămâie, smirnă ori poate aur
adulmecând tânguirea la picioarele cuvântului

alb
negru
curând