Candva, undeva, era un suflet
Care a stiut sa ma invete
Sa iubesc.
Dar el s-a pierdut, s-a spulberat
Cum vantul spulbera nisipul.
Asa s-a dus si acest suflet
Cand asupra lui s-au abatut
Adierile uitarii...
Acum nu au mai ramas decat
Franturi de amintiri
Acoperite de tristete...
Acum pot sa spun ca stiu
Ce inseamna sa iubesti.
Dar ce folos ca acum,
Cand am nevoie sa iubesc,
Acel suflet minunat
S-a ratacit in univers,
Si ma lasa prada atator chinuri...